Am ajuns la momentul în care românii se întreabă: Cum e mai bine? Să se ducă oamenii politici la catastrofe, sau să nu se ducă? Iar dacă se duc, să vorbească, sau să tacă? Voi spune ce aş face eu (şi am şi făcut, în mai multe rînduri, cînd am dus ajutoare): am vizitat locurile sinistrate, dar mi-am ţinut gura, n-am debitat prostii, fiindcă aşa ceva seamănă cu un hohot de rîs în cimitir, la căpătîiul unui mort.

Am şi un termen de comparaţie: în iulie 1975, pe cînd eram elev la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă Nr. 1, din Drumul Taberei, am plecat la Dunăre, pentru a stăvili efectele inundaţiilor din acea vreme. Am muncit, efectiv, la consolidarea digului de la Canalul Mostiştea, unde era să-mi pierd un picior; am fost internat în Spitalul din Călăraşi, unde mi-au fost injectate 26 de doze de ampicilină. A fost dramatic, dar de neuitat. Iată de ce, pentru a fi un bun om politic, îţi trebuie nu numai ambiţie, voinţă, putere de muncă – ci şi inteligenţă, măsură, bun-simţ. Din vîjîiala politrucilor PSD-işti prin localităţile măturate de ape, lumea a reţinut cîteva gafe penibile.

În primul rînd, marea greşeală a Rovanei Plumb, care, aflată în transmisie directă la postul România TV, deborda de energie voioasă, de la Craiova: „Sala e plină de entuziasm!”. Trebuie să recunoaşteţi că, într-o ţară îndoliată şi măturată de torente şi puhoaie, o astfel de oază entuziastă era nu numai anacronică, ci şi iresponsabilă. Dacă ar fi fost om politic, cu adevărat, junele Ponta ar fi dat la loc comanda, anulînd acea manifestare penibilă. Iar oficialii din judeţele afectate de revărsarea apelor s-ar fi risipit pe la casele lor, sau pe la comandamentele locale.

Dar tata-socru nu l-a învăţat lecţia asta pe ginerică. (Nu pot uita că se plimbă printre nişte oameni în zdrenţe, ruinaţi, într-o cămaşă albă, bună de poză la nuntă.) Chemarea „Sălii pline de entuziasm” a fost mai puternică decît chemarea „Ţării pline de marasm”. Iar Ponta a lăsat totul baltă şi s-a dus să fie aplaudat, aclamat, pupat, idolatrizat, că ca (sic!) el nu mai e niminea. Unde am mai văzut eu scenele astea?

La „băile de mulţime” ale lui Adrian Năstase. Şi la ce i-au folosit? Legat cu lanţul de Victor Ponta, şi-a făcut intrarea, triumfalistă, în Cetatea Banilor (i-or ajunge toţi banii ăştia la fosta mea subalternă Lia Olguţa Vasilescu, care s-a supărat pe mine că n-am vrut să-i fiu naş de cununie?) – Liviu Dragnea. Unde a mormăit, pe sub mustaţa lui parcă lipită cu prenadez, că la inundaţii s-a „încărcat pozitiv” (?!). Atît de prost e Dragnea ăsta? Atîta ştie el? Atîta îl duce capul?

Ce anume i-o fi dat şefului coloniei penitenciare Teleorman starea asta de bine? Populaţia disperată. Casele distruse. Podurile şi şoselele ruinate. Într-un cuvînt, Apocalipsa. Aşa de cur-sucit e acest Mormăilă Flocăilă, încît el nu se întristează la nenorociri, nu suferă, nu e zdruncinat de neliniştea nopţii tragice care venea peste acele victime – nu, el se „încărca pozitiv”! El era ca un stilou, sau ca un telemobil, ori ca o butelie de aragaz, care se încarcă, dar nu negativ, ci pozitiv.

Normal că pozitiv, fiindcă, în comparaţie cu urgia din ţară, e mai bine într-o sală în roşu şi animată de aplaudaci cu burţile revărsate şi de propagandiste năduşite sub coafura înfoiată, de ţoape parvenite. Încărcaţi-vă, mă, pozitiv, pînă cînd o să plezniţi! Peste ce ţară guvernaţi voi? Peste ţara reală, sau peste buncărul vostru plin de entuziasm? Îşi face intrarea în scenă şi un oarecare Mihnea Vodă Cel Bou – fiindcă, vorba lui Ion Băieşu, pusă în gura marelui actor Octavian Cotescu, altfel nici nu pot să-i zic. Am înţeles că pe ăsta l-ar chema Costoiu, dar mai degrabă i se potriveşte numele Prostoiu. Ce a mai slobozit, şi ăsta, pe orificiul bucal? Atenţie: apa îi aduce noroc lui Ponta!

Cu cît mai multă apă, cu atît mai mult noroc! Şi dacă ne va lovi Dumnezeu cu un Potop, succesul lui Ponta va fi garantat! Mi-l şi imaginez pe Ponta în postura lui Noe, ceea ce l-ar face pe marinarul Băsescu să crape de invidie: pe o corabie plină de păsări şi dobitoace, ar naviga 40 de zile şi nopţi în derivă, pînă va da de pămînt – va da de pămînt cu noi toţi, desigur. Ce vietăţi va salva el? Păi, hai să le socotim: Dan Voiculescu – pe post de varan; L.O. Vasilescu – ciocănitoare; Rovana Plumb – găină moţată; Corina Creţu – oaie; Gabriel Oprea – sconcs; Liviu Dragnea – şobolan; Bogdan Teodorescu – balenă; Titus Corlăţean – nevăstuică; Mihai Gîdea – ploşniţă; Attila Korodi – koropişniţă ş.a.m.d. „Ferma animalelor”, ediţie revăzută şi adăugită.

Rîdem noi, rîdem – dar nu e rîsul nostru. Ne plîngem că ţara e pe marginea prăpastiei. Faza asta a fost depăşită de ceea ce e mai rău: ţara e îngropată de apă! Parcă întreaga Românie e o uriaşă Insulă Ada Khaleh, înghiţită de imensitatea Dunării. Iar necoptul Victor Ponta o ţine ca gaia maţu’, tot într-o lansare. Cînd nu taie panglici, se lansează şi viceversa. Numai festivism scorburos. Spre deosebire de el, Băsescu e mai hoţ: nu scoate capul de la cutie. A vrut, în prima zi, să dea o raită pe la Avrig, dar a fost sfătuit să-şi vadă de treabă. Care treabă? Fiindcă n-are nici una.

Cine e, totuşi, vinovat de instalarea la cîrma României a unor ageamii şmecheri, care fac binele – rău şi răul îl fac bine? Întrebaţi-i pe stăpînii americani, care îşi aleg slugile dintre cei mai proşti indivizi ai unei ţări, şantajabili, corupţi, yes-meni. Nu are România oameni capabili, care să gestioneze dezastrele încă dinainte de producerea lor, prin prevenţie, profilaxie, profesionalism? Iată cei trei P simpli ca bună-ziua, de care „echipele de zgomote” care se prefac a guverna ţara sînt total străine. Ce Proiect de Ţară? Poate Proiect de Ţeapă! Ce rămîne din toată gargara pe care o fac la televizor, de dimineaţă pînă după miezul nopţii, toţi papagalii ăştia? Mergeţi, mă, nenorociţilor la familiile îndoliate în aceste zile şi vorbiţi-le de Proiectul de Ţară. Vă vor răspunde cu un Proiect de Sapă pe spinare…

CORNELIU VADIM TUDOR
(Pamflet scris joi, 31 iulie 2014)

Recomanda-ne si cometeaza acest articol.

Tweet