Cum e posibil ca americanii să distrugă o ţară, cu bună-ştiinţă, ţinînd-o captivă, de 25 de ani, în cuşca prejudecăţilor şi clişeelor idioate ale lor? Efectiv, de un sfert de veac, România e prizoniera politicii mccarthyste întîrziate a unor yankei care, în incultura lor… enciclopedică, au convingerea că ţara asta se află în Africa. Ruşine, America! Tot ceea ce faci tu, acum, eternizînd la Putere aceleaşi bande de mafioţi, este o crimă împotriva umanităţii!

Cum e posibil ca milioane de români să persiste într-o stare de blegeală somnoroasă, „ca mieii duşi la tăietor” (Vasile Pârvan, „Memoriale”) şi să nu schiţeze nici un gest – nu de revoltă, ci măcar de demnitate şi de auto-conservare?

Cum e posibil ca Serviciile Secrete, plătite cu bani publici, să nu-şi facă datoria, ci să se transforme în preş de şters picioarele, la uşile unor Ambasade?

Cum e posibil ca o grupare teroristă, de sorginte fascistă, ca UDMR-ul, să se afle la guvernarea unei ţări pe care o sapă din interior şi vrea să o sfîşie?

Cum e posibil ca aproape toţi komisarii străini, care vin în inspecţie, cu o falcă-n cer şi alta-n pămînt, să plece de aici mieluşei, adică bine „furajaţi”, cu şpăgi apreciabile?

Cum e posibil ca, din toate cele 28 de ţări membre ale Uniunii Europene, numai România să trimită, în Parlamentul European, prin fraudă, neveste, amante, bişniţari şi indivizi penali?

Cum e posibil ca nimeni să nu ia la întrebări aşa-zisele firme de sondare a opiniei publice, care, pentru a livra scoruri scoase din burtă, primesc „bani negri” în cantităţi uriaşe, care ajung pînă la milioane de euro?

Cum e posibil să ajungă prim-ministru, în ţara lui Cantemir, Eminescu şi George Enescu, un plagiator (hoţ) dovedit, care mai are tupeul să candideze şi la Preşedinţia României?

Cum e posibil să fie omorîţi zeci de mii de cîini fără stăpîn, de parcă ar fi ţînţari sau purici? Iar dacă nişte judecători zdraveni la cap au avut curajul să decidă că acea lege criminală are mari erori – primarul general (penal) al Capitalei se răţoieşte la ei şi continuă să ucidă acele vietăţi nevinovate, însîngerînd o Capitală Europeană şi şocînd un popor întreg?

Cum e posibil ca traficanţi de droguri şi de minore să fie folosiţi, drept „ciripitori” şi „cai troieni”, de către DIICOT, în misiuni oficiale peste hotare? Cum îşi permite această instituţie, ce se pretinde serioasă, să ofere protecţie şi imunitate unor criminali?

În fine, cum e posibil să latre, zi şi noapte, pe toate posturile de televiziune, haite întregi de vorbeţi, care se răfuiesc între ele ca două bande de răufăcători, iar românii să le rabde şi să nu le crape capul?

CORNELIU VADIM TUDOR
24 iunie 2014

Recomanda-ne si cometeaza acest articol.

Tweet