Unui om mărunt, cu faţa galbenă şi ochii mongolici, esteţii de la Londra i-au ridicat statuie. Chestiune de gust şi poate de politică. Să nu mai căutăm nici motivele şi, mai ales, să nu mai căutăm pretextele. Să reţinem numai faptul. La Londra, la Holford Square, Lenin a fost pus pe soclu. O ceremonie solemnă, învăluită în acordurile Internaţionalei, adunase, într-una din zilele iernii anului 1941, o puzderie de lorzi şi ciocoi în fracuri. Era frumos. Era pitoresc. Pălăriile înalte şi negre făceau decorul şi mai interesant. Proletariatul se putea regăsi, cu siguranţă, în aceste peisagii nobile şi, poate, era mulţumit. S-au ţinut discursuri. Au vorbit cîţiva aristocraţi. A vorbit şi Maisky, ambasadorul Uniunii. S-au spus cuvinte de omagiu pentru Lenin. Locul era potrivit, foarte potrivit. Niciodată Lenin nu visase să intre atît de glorios în Londra. După aceea, în somptuoasele saloane, parchetate şi bine ceruite, ale ambasadei, s-au destupat sticle de şampanie şi s-a toastat pentru prieteni. Fotografii au imortalizat scena, pe care presa sovietică a reprodus-o în primele ei pagini, ca un neaşteptat şi mare triumf. Un agent de stradă, grav şi hotărît, a luat statuia în primire, ca s-o apere şi s-o salute, diplomatic, în fiecare răsărit.

Barbişonul lui Lenin n-a avut însă noroc. Zilele trecute s-a întîmplat o mare şi zguduitoare dramă, care poate avea grele urmări diplomatice. Statuia lui Lenin din Holford Square a fost ultragiată de vreun om al reacţiunii. Telegramele din izvor neutru spun că statuia a fost grav avariată. Un lord sau un mocofan, din bezna metroului, a lovit-o cu un „obiect tare“. Bărbia a fost distrusă „în bună parte“. Statuia a fost stropită cu păcură de sus pînă jos. La picioarele statuii era ceva ud. Cineva făcuse ce făcuse Neron pe statuia Victoriei. Un capriciu?... Poate mai mult decît atîta. Şi telegramele încheie melancolic: – „Probabil că bustul nu va mai putea fi reparat şi va fi înlocuit cu altul nou“. E nevoie, fireşte...

E soarta tuturor idolilor. Cad. Timpul lor a trecut. I-am văzut, în Basarabia şi Bucovina, pe gunoaie. I-am văzut, în Transnistria, la Odessa şi mai departe, zvîrliţi pe maidane. Auzim zgomotul căderii idolilor.

(Text apărut în ziarul „Porunca Vremii, nr. din 7 febr. 1943)

Recomanda-ne cunoscutilor tai. Si lasa-ne un comentariu.

Tweet